Zarea tace încremenitã
sub frunza pãdurii.
Un fulger despicã cerul
târând noaptea sub pietre.
Undeva...departe...
o buhã-și strigã nesomnul.
Frânturi de vise plutesc amorf
pe aripi de lilieci rãtãciți.
Luna-și cerne raza
printre nori înspumați.
De pleoapã mi se agațã un vis
și alunec în noapte,
undeva...departe...
peste-o zare încremenitã
dupã norii înspumați.
Visez?
