Pe o aripã de fluture ți-am scris,
Dar ochii tãi nu mai privesc fluturii
demult.
Într-o petalã de nufãr,o sãrutare am ascuns,
Dar buzele-ți arse nu mai simt
Dulcea catifea de rouã.
Într-o razã de soare am pus luminã,
Dar inima ta e prea demult încarceratã
În propria-i beznã de-ntrebãri.
Deageaba,... nu poți simți necuvântul
Din adierea unei brize.
Cuvintele-nvolburate sunt doar valuri
Ce se sparg de talazurile conștiinței
Purtând ecouri ancestrale.
Gândurile - soldați fãr 'de țel
Pe câmpul de bãtãlie
Al haosului ce-i hrãnește.
Doar universul mai sângereazã-n necuvinte
Chemând izvoarele-napoi,
Dar cine oare le mai simte
Când morții-și dorm mormintele în noi?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Desi pare haos, necuvant si neinteles, desi pare ca sentimentul mortii stapaneste peste tot, totul se rezuma la modul magic in care universul isi pune energiile intr-o alta forma de echilibru!
