Iau cuvintele și mã joc cu ele
de-a mama și de-a tata -
și uite-așa se mai naște o poezie
cu ochi albaștri de dor,
sau verzi de mirare...
Câte oare dintre ele
vor ajunge sã umble-n picioare?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc Zenobia, insa nu ai de ce sa te simti vinovata de impresiile altora.
Cine stie?! Oricum, imi place mult aerul sprinten pe care-l au cuvintele In joaca ta. Ma simt vinovata pt neincrederea cu care lumea priveste identitatea ta. Sper ca situatia asta sa nu dureze mult.
