Te-am așteptat fãrã sã știu, un veac,
...și n-ai venit.
Acum, când știu cã te aștept,
veacul apune ruginiu,
scârțâindu-și balamalele anost
...și n-ai sã vii.
Doar ploile-mi mai scrijelesc fereastra
cu câte-o viațã în derivã,
...și mai zidesc un vis.
Pe-aripa timpului arunc cenușa
arsã-n despletiri de-amor banal,
....și amorțesc.
Ce rost mai are sa invoc?
Ce rost mai are sa blestem?
...și tac.
Nici Dumnezeu cu sființii toți
nu te-ar aduce peste veac.
...și mã topesc.
