În ţara cea de cremene, sã nu rãtãceşti amnarul,
Mi-a spus cu glas scãzut şi-apoi mi-a-ntins paharul
În care clocotea uitarea cu mii şi mii de feţe -
De la copilul cel de ţâţã pânã spre bãtrâneţe.
Eu mi-am bãut uitarea şi am purces la drum
Prin ţara cea de lut, spre ţara cea de scrum,
Îmi sângereazã-n palmã cãrãri pierdute-n ceaţã
Şi-am rãtãcit amnarul prin ţara cea de gheaţã,
Aş vrea sã mã întorc, dar nu mai ştiu cãrarea,
Cu aripi de nãluci mã împresoarã zarea,
Am cãutat şi-n pietre, am cãutat şi-n vise,
Dar ţara aia, Doamne, se-ascunde, pare-mi-se.
O, biet copil rebel, prin lume te-am trimis
Sã realizezi tu însuţi cã totul e un vis,
Iar cãutarea ta în tot ce te-nconjoarã
E doar strãinãtate, e doar o altã ţarã
Şi tremuri pe cãrare, te zbaţi şi-mi tulburi cerul,
Invoci, pui etichete, ma rogi sã îţi arãt misterul,
Ascunzi lumina-n demoni ce-i naşti din plãsmuire,
Mã cumperi prin biserici, mã vinzi în orice ştire.
Ai fost mereu Acasã, de cremene ţi-e fiinţa
Şi mã întreb de ce nu ai gãsit putinţa
Sã vezi şi tu aievea amnarul care-aşteaptã
Sã-l cauţi mai degrabã, exact la tine-n poartã -
Prin ţara care eşti, mereu ţi-am fost amnar,
Dar nu ţi-ai amintit sã cauţi şi la tine-n buzunar
|
