Cunoşti senzaţia aceea
când îţi dai seama cã cineva
te priveşte în toatã goliciunea ta?
Cam aşa e şi cu poezia asta, dom’le â€"
îţi vine sã-ţi acoperi goliciunile
doar cã nu ştii unde anume sã-ţi plasezi mâinile…
ideile…cuvintele…tãcerile.
Nu mã întreba în ce constã perversitatea,
poate tocmai în iluzia cã într-o zi
tu însuţi vei fi cel ce se priveşte
de dincolo de goliciunea (egoticã uneori)
a propriei existenţe efemere
şi vei vedea…
ce?
E doar un altfel de eschibiţionism, dom’le.
de ce ar trebui sa ne fie rusine de trupul nostru
de ce ar trebui sa ne fie rusine de gandurile noastre
indecente
ingrozitoare
de nespus
de negandit, uneori
eretice
asa e si cu poezia asta, dom_le
de ce sa/mi fie rusine cu sufletul gol?
