desfrunzite
cuvintele tale goale
pe umerii mei dezgoliţi
înfing rãdãcinile tãcerii
pânã la plãsele
noaptea stã sã nascã aceeaşi iluzie
ce respirã odatã cu tine
într-un univers în care
mi-ai aşezat inima
pe un tron de cearã â€"
cuvântul tãu gol
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
desfrunzite
cuvintele
împlinesc nevoi de adânc
leagãnã visul
descântã iarna de oameni de zãpadã
promit rozul purtãtor de nectar
se topesc între douã valuri
cresc dinspre coroanã spre liniştea pãmântului
rãsucind gândurile
împletesc lumi netrãite
povestesc trãirea
când coşmar
când visâ
cuvintele
cresc gândurile
sunt proiecţii ale viitorului
stampe ale prezentului
zidirea eternului
nu sunt niciodatã goale
trãirea noastrã e vinovatã de restul
