Un carusel pierdut prin vreme
îmi pare viaţa uneori,
cãluţi rebeli purtând în şea dileme
frãmântã zarea de culori,
un carusel în care omul
se-nvârte veşnic trecãtor
precum roteşte-n spini atomul
un electron prea visãtor
prin amãgiri de ape-ntulburate,
fete morgane-n despletiri bizare,
dospiri de sânge nechezate
peste cãrãri dulci sau amare,
un trap de înger cotidian
legat de turn cu pârghii fine...
Viaţa-i un strop sau un ocean?
Rãspunsul cautã-l în Sine.
