Dimineaţa, avangarda soarelui se iveşte
şi prinde întunecatul orizont ca-ntr-un cleşte.
Rãgetul suferinţei pretutindeni se aude.
Natura se trezeşte înecatã-n vise crude.
Cucerind zãrile-albastre galben-roşu se-nalţã.
Peste vãi, câmpii şi dealuri razele şi le
descalţã.
Şi mirosul îmbibat în cãldurã şi culoare
mângâie matern în şoaptã orice vieţuitoare.
Dumbrava deşteptatã râde, joacã şi danseazã.
Frunze, crengi şi rãdãcini toate fug şi se
distreazã.
Vântul trage cu urechea la taifasul nimfelor
împrãştiind bârfe printre foşnetul copacilor.
Din dumbrava rãvãşitã toate pãsãrile ies.
Harnicii de lucrãtori topoare, drujbe şi-au
ales.
Roşu', galben, stacojiu soarele pe boltã-ajunge.
Scuipã focul razelor peste toţi ca sã-i alunge.
