Afara ploua si'acasa e nimeni.
Perdelele privesc nestingherite prin ferestre.
Bolul cu apa atarna` invers deasupra podelei, suspendat in aer. Inauntru, pestisorul de argint isi unduie linistit turele.
Ploua cam de cand cele doua bile grele ale pendulului au incetat sa se loveasca, oprind ceasul. Un greier priveste miscarea tot mai inceata a camerei de pe una dintre bile, plimbandu'si molcom antenele intru echilibru precum un dirijor de estrada.
Roiuri mici de praf asezat pe tavan deseneaza pantece concave ori de cate ori vantul suiera prin vizorul far' de geam si cu clapeta lasata deschisa al ferestrei cele mari. Lumanarile aprinse de afara mai scapara sub stropii nemarunti.
Intreaga atmosfera atrage seara atat de repede incat luna'si descopera fatza nevazuta si un spiridus iese din pamant, creste doua mii de ani si tzasneste in casa, nu se stie pe unde, oprindu'se direct sub bolul pestisorului. Isi indreapta apoi spatele lungindu'si gatul catre suprafata apei. Al treilea ochi i se deschide, tentat sa'si vada chipul. Insa nu apuca`, si apa toata i se varsa peste cap.
Nedumirit, greierul sare pe cealalta bila pornind ceasul.
Ploaia se opreste.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Deşi pare o aberaţie, mie personal îmi place sã citesc asemenea creaţii, ba chiar le admir. Mi-ar fi plãcut şi mai mult însã, sã fi vãzut şi diacriticele şi punctuaţiile româneşti.
