Am improscat cu fiere si otrava
Ce emanau din rana mea deschisa,
Speram in tulburarea-mi
Ca astfel, o sa arunc afara
Orice urma de otrava
Si ca rana grea va fi inchisa.
Dar nu...nu a fost asa, nu s-a inchis...
A fost mai rau si peste rana a rasarit
O alta taietura, stramb-piezisa,
A culpei dureroase si mistuitoare.
Oglinda mi-a zambit had..
Era doar oglindirea mea,
Dar monstruoasa.
Caci nu se stinge otrava cu otrava...
Otrava cu otrava rana creste.
Gasiti in voi putere si intelepciune
Sa stingeti fierea cu un dram de miere
Sau daca nu cu lacrimi doar, vindecatoare,
Soptite in taina.
Astfel oglinda va reflecta mereu in ea
Un inger, niciodata un had demon.
Si daca viata te arunca la pamant,
Nu pune nicioadata in balanta "ce ai fost"
cu "ce ai devenit",
Pune mereu in balanta "ce esti" cu "ce ai
putea sa devii".
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ultima strofa imi arata ca ai gasit lumina...ea poate ajuta oglinda in descoperirea eu-lui...otrava se invinge doar prin puterea sinelui!
Tu esti puternica!
