Trupul meu ca un perete ce ingradeste
sufletul, un perete mat , opac si de
nepatruns.
In umbra lui sufletul isi urmeaza neclintit
si la adapost drumul.
Tu, te-ai infliltrat insa inexplicabil prin
vraji numai de tine stiute, ai gasit o
nisa, o fisura, ai profitat si iata-te
acolo, suprem, maret zambind satisfacut de
izbanda, victorios asupra sufletului meu.
Am chemat paznicii inimii sa te goneasca
afara, dar fisura se inchisese in urma ta
si cale inapoi nu a mai fost.
Asa ca nu am avut de ales si am invatat sa
traiesc cu tine in mine, acolo in suflet,
te-am adoptat si te-am facut parte din
mine, bucata din sufletul meu, intrat prin
vioalare de domiciliu, renegat , apoi
tratat ca un caz fortuit, acceptat prin
abandon, dar rezident intr-un final cu
acordul tacit al partilor.
