Intuneric pe deplin'
lumina-i in declin.
Cusut cu frunze de pelin
Al nostru destin croim.
Dar privirea sa n-o ferim
de zgomotul pustiitor;
Loc de regret nu se-arata,
caci timpul e neiertator.
Visurile desarte le tintim,
dar amara-i napasta
ele cad inselator
si putin cate putin,
Nici mintea nu-i mai casta.
Natura-i moarta in pumnal,
asasin cu sange rece,
incult nestiitor, banal
sufla-n rana, poate-o trece
...
Sfarsitul tragic mai aproape
ne-am taiat stanga cu dreapta
Sfarsitul sumbru-i mai aproape,
cat timp oare mai desparte?
