Autor:	mitu adina ( mitu adina ) - [ POEZIE ]
Titlu:	vis de iarna

Din cer cad cioburi de stele Si orizontul e asa de linistit! linistit , de ingrozitor. Zapezi se aseaza grele, grele Peste un copac impietrit... impietrit de umbra asteopatarii. Dansezi la unison cu fulgii, dansezi cu norii argintii, Zana alba dintre ceruri? Caci acum, pamantul si muntii Au pe ei doar dese neguri. si podoabe argintii. Lasand pasi grei in urma Care oricum se vor pierde, in omatul uitarii. Ii soptesc: â€ŢSaruta-ma! Cat timp Luna se mai vede! si tine-ma strans la piptul tau.!" Si ea nu se grabeste... Stie ca noaptea n-are sfarsit, n-are sfarsit ,dar sfarsitul e aproape. Cat timp zapada sclipeste Ca un soare palid, innalbit. innalbit de frumusetea ta. Viscolul ne canta la ureche Romante straine, suieratoare, dulci, ca mierea de albine, In timp ce noi, tanara pereche, Suntem binecuvantati de ninsoare. ninsoare nesfarsita, dar totusi care se sfarseste. Doua lumanari in sloi de gheata: Doua lumini imbratisate. doua inimi strans legate. Suntem noi, singuri in viata Printre zapezile curate… curate si fara griji. Ce-i asta? Mana ti se topeste Ca slabul fulg ce-a nins, ce-a nins peste mana ta. Zapada, gheata, tot se risipeste? Tot ce-a fost, a fost un vis?! tot ce este, este vis? Ma trezesc intr-o caldura mare Murdar, fierbinte, transpirat... fara indoiala, este haus. Haosul racneste din soare Tu nici nu ai existat... Nici macar nu a fost adevarat.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]