Nu inteleg,de ce a fost sortit,
Sa te privesc,de ce ne-am intalnit
Nu inteleg,de ce te-am cunoscut,
Cu ce-am gresit vreodata n-am stiut.
Cand te-am privit a fost cu nepasare,
Cand te-am atins a fost ingrijorare,
Cand mi-ai vorbit a fost doar intristare,
Cand m-ai cuprins a fost induiosare.
Dar intre noi exist-o intrebare,
Prietenie...aceasta o fi oare?
Caut raspuns,la mine nu-l gasesc,
Vreau sa te-ntreb,dar fara sa gresesc.
Un sentiment nesigur ma cuprinde,
Ce e-ntre noi de cine va depinde?
Nici eu nu stiu,dar cine stie?
Ce s-a-ntamplat si nu-mi sta-n fire mie.
As vrea sa fac chiar primul pas,
Si ma gandesc,o clipa mi-a ramas
Si-acum ezit,ceva-i neclar
Doar imi doresc in umbra sa dispar.
Astept schimbarea,arata-mi doar raspunsul
Privesc spre tine si ma cuprinde plansul
Ce e sortit nici ca putem afla
Necontenit si sigur se va intampla.
Vreau doar sa scap,sa fiu mai sigur,
Se va-ntampla,raman iar singur
Cu intrebarea mea in fiecare clipa,
Ma cert cu ea,de vorbe fac risipa.
Cand lucrurile-si schimba mersul,
Si sentimentul,si el intoarce sensul
Atunci nesiguranta in umbra doar dispare,
Si de nu-i prea tarziu si soarele rasare.
|
