O flacara esti tu,ce mi-ai aprins speranta,
Ce-mi arde sufletul si-mi rascoleste viata
E-un foc ce arede-n mine de cand te-am cunoscut,
Si cum sa-l sting ma-ntreb,nu stiu,nici n-am stiut.
Tu l-ai aprins si nu-ti dai seama ca doare nencetat
N-ai nicio vina,m-a cuprins de cand te-ai aratat
Mi-ai aratat si ochii tai cei negrii precum cerul innorat
Si ai clipit lasand scanteia cu chipul tau curat.
Tot ce-am simtit s-a ars,doar lacrimi au ramas,
Caci flacara e cruda si lasa tot in urma fara glas
Dar tu dispari in urma ei si in vazduh te stinge
Ramane doar cenusa neagra si lacrima-mi prelinge.
Dar n-am sa uit privirea ta pe lume cat traiesc
Chiar daca niciodata nu pot sa mai zambesc
Tu ai venit,eu te-am vazut,asa ai si plecat,
O flacara ce-i stins-acum in urma ai lasat.
