SPRE CASA
N-am sa inteleg a clipei vesnicie,
Cand seara scalda toamna rugie,
Si langa trunchiuri se aduna in covor,
Lacrimi de frunze care cad si mor.
Destram incet a vrajei
tesatura.
Gasesc a clipei vesnica masura
Se apleca in vant un trunchi
imbatranit,
Cand toamna peste dealuri a
venit
In urma aud un tipat de cocor,
Si in amurg pe dealuri ma strecor.
Ajung la margine de apa lina,
Si astept spre seara bacul ca sa vina.
Pe mal cu pletele rarite;
Se tanguie salciile slute.,
Si colbul galben se ridica in
nori,
De oboseala ma cuprind fiori.
Pe drumul serpuind pe dig,
Vad anii tineretii cum se scurg.
Pe mal de apa visurile mele,
Se pierd in vesnicie ,printre
stele.
