Tacerea a incremenit pe buzele mele atunci cand ti-am simtit bratul cuprinzandu-l pe al meu, cu o veche si nostalgica caldura.Cat a trecut de atunci...o luna, o saptamana, o zi, o ora, o secunda sau timpul a stat si el in loc?Cat de triste pot fi clipele cand te privesc si vad cum pe chipul tau infloresc zambete ce se ofilesc cand ochii tai ii intalnesc pe ai mei.De ce nu suspini si tu cand treci pe langa mine si ma vezi zambind?De ce nu plangi cand gandul iti zboara la o imbratisare, la o privire blanda, la o sarutare ce si-a lasat amprenta pe fruntea mea?Iti amintesti acele momente....cand imi tainuiai lacrimile la pieptul tau, de teama sa nu ma smulga cineva de langa tine?
Imi spui ca au fost doar iluzii si imi zdrobesti iubirea sub tacere si indiferenta....tu oare nu stii cat ma doare?Te gandesti vreodata, cand stai si privesti luna cum isi revarsa razele selenare in ochii tai, ca lacrimi reci si umezi se preling pe obraz din ochii mei sihastrii care te privesc mereu pe-ascuns, zburdand intr-o lume a umbrelor si a amintirilor de mult trecute?Nu, tu m-ai uitat, ai plecat si m-ai lasat sa-mi tes zilele in singuratate si doar fantasmele sa-mi mai asculte rugaciunile ce ti le inchin permanent, in umbra unei lumanari ce continua sa arda doar pe jumatate de fitil....
