Mi-e dor si caut pe-ntuneric
Acea farama de lumina
Si totu-i gol si efemeric,
Si plang sub pleoapa ce se-nclina.
Simt lacrimile-ngenuncheate
Sub dulcile-amintiri de-o vara,
Ce stau in mine incuiate,
Asteptand ca luna sa rasara.
E toamna si se scutura de sus
Fluturi in vesminte de arama.
Dar cineva i-a strans si mi i-a pus
In par, si-acuma ei imi sunt naframa.
Crizantemele sunt triste si privesc
Spre cerul nostru, fost candva albastru.
Doar cateva culori mai pot sa deslusesc
Ce sunt uitate din ochiul tau sihastru.
A-ncremenit si timpul pe ale tale buze
Ce isi rostesc cuvintele-n tacere,
Iar umbrele acum mi-s calauze
Spre un prezent ce a trecut ca o adiere.
Doar ochii tai inchisi ma mai privesc in taina.
Ratacitoare ofuri se zbat in clipa rece.
Un val de fum ce tine loc de haina
A mai ramas din asta toamna ce se trece.
Si soarele se-ntreaba cu glas stins
De ce nu-i punte spre capatul acestei nopti,
Ce-si ia singuratatea peste-ntins
Sa-i deseneze chip ce sa-l saruti nu ai sa poti.
E iarna sau e vara nu stiu de multa vreme,
Caci in mine sta si plange un singur anotimp.
Dar inca mai astept si-mi spun ca-i prea devreme.
Pentru rasaritul pierdut intr-un rastimp.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
E iarna sau e vara nu stiu de multa vreme,
Caci in mine sta si plange un singur anotimp.
Dar inca mai astept si-mi spun ca-i prea devreme.
Pentru rasaritul pierdut intr-un rastimp.
