Timpul ce se scurge printre vene
Nu masoara clipele ramase,
Ci bataile de inima, refrene,
Ce se-aud si se sting melodioase.
Atunci cand clipa e eternitate
Si infinitul este doar un punct,
Secundele sunt multe si-l strabat,
Nici miile de drepte nu-i ajung.
Si cand pe linia nemarginita timpul
Se-opreste si priveste cu amar
Ca n-a pierit speranta din rastimpul,
Ce-atunci parea a fi doar un cosmar.
Dar cand te doare ce noi numim "trecut",
Iar amintirea moare incet si esti tacut,
Tu nu lasa nadejdea sa dispara-n umbre
Si nici sa nu te-neci in lacrimile sumbre.
Zambeste caci luna-ti sta de veghe
Si soarele deasemenea priveghe.
Peste-ale tale suferinti se va asterne
Si linistea cu tainele-i eterne.
Atunci ridica ochii catre cer
Si multumeste-I tu lui Dumnezeu,
Caci trupul este efemer
Si doar sufletul ramane-n elizeu.
