Un entuziasm inocent mi-a inglobat
mintea si sufletul cu iluzii din
trecut.Simteam din nou prezenta acelui
inger, a carui vesminte deveneau mai albe
si mai stralucitoare cu fiecare lacrima ce
o varsam de dorul lui.Ochi atat de negri ca
ai mei nu mai pot ascunde fericire, ci
lacrimi sumbre si amintiri peforate de
durere.
Dar tu ai inghetat, ochii tai
sticlosi nu mai adapostesc iubirea de alta
data.Vocea ta nu mai are ecou in inima-mi
strapunsa de infiferenta, iar imbratisarea
ta e rece precum o ploaie de toamna ce-si
revarsa emotiile, lasand pamantul fara
suflare.
Sorele a apus de mult, iar miezul noptii
mi-a spulberat linistea profunda ce nu a
existat niciodata, era doar o iluzie.Doar
unul poate vorbi, iar suspinele mele ti-au
furat glasul.Te intreb, dar nu imi poti
raspunde, si totusi simt din nou gustul
amar al cuvenitelor ce mi le rosteai pe
atunci.
E prea tarziu si trebuie sa pleci.Aud
zorile cum iti spotesc adio.Nu te uita
inapoi, caci vreau sa zambesc din
nou.Sperantele s-au intors si stau la
capataiul meu, spunandu-mi vorbe dulci
pentru a-mi readuce fericirea.Stinge
stelele in urma ta, caci vreau sa vad din
nou razele soarelui, dar vino din nou de
cate ori te voi chema, scumpul meu inger.
