Iarta-ma tu, ca fluturii zboara
Lasandu-si culoarea in vant,
Iarta-ma tu, ca nu se coboara
Sa faca din floare, cuvant.
Iarta-ma tu, ca raza de soare
Atinge pamantul jilav,
Iarta-ma tu, ca straluce si moare
In ochiu-ti albastru, firav.
Iarta-ma tu, ca luna rasare
Si greierii canta cu tine,
Iarta-ma tu, ca nu e carare
Si orele-s lungi si putine.
Iarta-ma tu, ca frunzele cad
Si ploaia-ti patrunde sub gene,
Iarta-ma tu, pentru izul de brad
Rastignit fara voie, in vene.
Iarta-ma tu, pentru roza cu ghimpi
Ce-ti fura in taina privirea,
Iarta-ma tu, in vals fara timpi
Ca-n zare iti pierd fericirea.
Iarta-ma tu, ca talazul albastru
Se sparge de stancile reci,
Iarta-ma tu, ca pasul sihastru
Plecat va ramane pe veci.
Iarta-ma tu, pentru ce n-ai iertat
Pana azi, pana ieri, pana maine
Iarta-ma doamna, ca nu am uitat
Ca pasul meu trece, si urma ramane.
|
