Din parul tau se scutura secunde reci
Si se-mpletesc in ceasul cel de iarba.
Lasi gandu-n urma ta si te apleci
Catre un timp ce trece si nu-ntreaba...
Trecutul se pierde-n departarile albastre
Prezentul se sfarseste sub lacrimile noastre.
Doar viitorul mai surade cu raze de luna
Schitand o vioara cu o singura struna.
In obscuritatea pala a acestui timp
Sperantele se joaca ne-ncetat.
Te incoltesc intr-un singur anotimp
Nu-ti dau ragaz sa vezi adevarat.
Pasesti timida spre cai necunoscute
Spre planuri temporale in care m-am pierdut
Si eu cand urmaream iluzii nevazute
De ochiul omenesc, inchis si abatut.
Ratacesti printre fantasmne fara nume
Ce iti scrijelesc ora de lut pe chip.
Si vrei sa te intorci din asta lume
Dar simti cum te ingroapa in nisip.
Punctul de sprijin sta la rascrucea dintre noi...
Eu un trecut pierdut, tu viitor fara cuvant.
Si doar prezentul ne mai stie pe-amandoi
Ca doua versuri ce se ratacesc prin ploi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Metafore alese - în primele versuri chiar mi-au plãcut; m-am rãtãcit apoi neştiind
dacã prezentul se sfârşeşte sau ne ştie sau dacã viitorul surâde dar nu are cuvânt. Cert este cã trecutul se pierde!
