Tu ai plecat pe dealuri nevazute
Cu papadii plecate-n alba floare,
Cad stelele-n iarba si-s pierdute
In verdele neant crescut in soare.
Nu sunt nici nori si nici senin nu este
In ochii tai ce-au fost candva albastri,
Vad stropi de ploaie rece sus pe creste
Dormind la umbra brazilor sihastri.
Se-aud romante vechi si cantece de greieri
Si mai aud si glasu-ti cufundat in frunze,
Iar cu sfiala noptii pasul mi-l cutreieri
In cautarea sevei prelins-ati de pe buze.
Se scutura de praf, albumul cu-amintiri
Si ce a fost atunci s-a vestijit in timp.
E trupul tau scaldat acum in trandafiri
Si stiu c-am sters din viat-un anotimp.
