Mi-ai scrijelit in gand doua cuvinte
Ce le invesmantez ca si inainte
In sarutari ascunse pe sub pleoape
Si-mbratisari ce inca-mi sunt aproape.
Ti-as fi strans mana la pieptul meu
Sa simti cum inima-mi rasufla greu.
Si sa privesti cand ploaia ma atinge
Cum focu-n amintire nu se stinge.
Caci eu nu pot uita o floare din trecut
Ce-n lacrimi de smarald s-a desfacut.
Nu pot uita cum o petala s-a desprins
Pierzandu-ti trupu-n al marii necuprins.
Si te-am gasit din nou in pasii mei
Ramasi stingheri in urmele de pe alei,
Pe care astazi calc cu tremurul sfios
Ce cauta un strop de iarba, luminos.
Ma regasesc in fiecare frunza ce suspina
Cu vorbele-ti rostite, si m-alina
Un gand ca nu m-ai ratacit in timp
Ci doar ai sters din viata-un anotimp.
Si stiu ca asteptarea ta zadarniceste
Speranta fiintei dragi ce te iubeste.
Si stiu c-a pus otrava pe chipul marmoreu
Ce de acum incolo nu va mai fi al meu.
Am sa-mi intind sarutul catre un alt obraz
Si voi lasa in urma un rece bun ramas.
Si el va fi icoana vie a iubirii noastre
Incremenita-n dorul marilor albastre.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
si cate anotimpuri viata iti va mai sterge... traiesti frumos!
