Acum desenez masca unei maşti
Şi mă trezesc ca din narcoză
Iar printre betoare reci
O dragoste caldă se naşte
Între ciocniri de ochi
Într-o cameră obscură,
În amintirea lumii vechi
Se pictează vag ce-a bună.
Un dramaturg universal
În reflexii pastelate
Pensula işi deplasează
C-o mişcare schiţând astfel
Sânge fals şi lacrimi crocodiliene
Ce se sting atingând pământul sur
Împietrit de frica ierni
Cu peisaju-i modelat de foc şi apă
Şi călători căutători de curate cuvântări
Consacrate in carţi caste
Se conving caci căutarea
E covarşitoare culme
A cuminţilor copii
Care nu cunosc iubirea
Cu divina-i funcţiune.
