Priveam la luna
ca la propriul meu destin
si ma intrebam
in ce masura dimineata
pentru unii inseamna un inceput
iar pentru altii un sfarsit.
Priveam la luna
din unghiul balantei
ca la ultima speranta,
acea promisiune catre tine insuti
ca vei mai fi,ca vei mai fi,
si,cu roua in buzunare,
mi-ascundeam mainile de umbrele trecutului
sub frunzele iubirii tale
caci te intreb inca odata:
vrei sa fii copacul meu
din gradina de sub luna?
