Ea incepea sa ma certe
Cand apucam sa ma odihnesc cel mai mult
In iubirea ei.
Imi spunea ca lucra sa imi schimb
asteptarile,
Dandu-mi privilegiul
De a nu gusta puterea obisnuintei.
Iubita mea nu putea desena o linie dreapta.
Caietul ei de teme (la inceput)
Mi se parea o imensa mazgalitura
Cu un pix de proasta calitate
(stiti voi,din acelea care curg)
Dar care curgea de prea multe sentimente
Pe o imensa pagina de nevinovatie.
Eu nu eram asa
Si ma chinuiam sa unesc intre coperti
Doua capete de animale diferite,
Patru ochi de culori contrastante
Si opt maini de aceeasi lungime
Pentru ca,
Nu-i asa,iubito,
Noua,
Cand ne odihnim in iubirea noastra,
Ne cresc maini in loc de picioare.
