Ma apropiasem de lumina soarelui
Atat de aproape
Ca incepusem sa-mi vad trecutul:
Incert (datorita sinceritatii),
Nesimtit (datorita copilariei),
Si necuprins (datorita ochilor tai).
Ma apucasem de razele lui
Cu siguranta omului care stia totul
Iar din arsita asteptarii
Imi facusem cizme
Pentru plimbrile noastre prin ploaie.
Timpul era acolo
Un manager incompetent.
Habar n-avea cat trecuse
De cand am inceput sa te iubesc!
Statea la birou cu soarele si…
Facea interviuri cu constiinta mea
(prea oarba sa imagineze nemurirea).
As fi vrut sa va spun ca ne simteam impreuna
Dar,cum a simti inseamna infinit mai putin
cu a trai,
O sa va spun ca eram lumina;
Treceam prin toate incaperile dintre
albastru si verde
Si deschideam ferestrele Pamantului
Catre rasarit.
Ma departasem atat de mult
De ceea ce credeam ca sunt
Incat ochii mei,privind prin ai tai,
Defineau anii prin cuvinte
Iar zilele nu mai aveau nici o valoare,
Intr-o perpetua mirare,
Fara asfintit.
