...unde marea aşteaptã împietritã
boarea vântului pentru a undui,
unde zorile refuzã de a rãsãri
şi timpului îi este teamã de a muri,
unde lumina s-a încãtuşat in ea însãşi
şi stelele îşi dau duhul,
unde întinsurile agonizeazã,
florile, pãdurile dorm somnuri de veci
şi fluviile s-au retras spre izvoare,
este ceva ca o dorinţã
ce sãlãşluieşte în aerul sideral
nerãbdãtor de a ieşi
departe de mintea natalã,
afarã,
unde lucirea unei noi aurore
îl aşteaptã drãgãstos
într-o varã fãrã de sfârşit,
pentru a cãuta un loc în lume,
un loc în inima
celor ce cred în iubire.
