Îngăduiţi-mi să vă spun câte ceva despre
mine şi vă doresc răbdare în lecturarea
celor ce urmează. O experienţă personală a
mamei mele cu Domnul Hristos s-a
materializat cu 2 zile înainte de naşterea
mea, când în vis, i-a apărut un mesager al
Domnului, Sfântul Arhanghel Mihail care a
înştiinţat-o că pe data de 3 mai 1965 va
naşte o fetiţă şi că această fetiţă va
trebui să poarte numele de â€ŢMihaela". În
momentele acelea, nu ştiu cât a crezut în
visul acela mama mea. Dar în ziua menţionată
în vis, m-am născut. A fost surprins tatăl
meu de faptul că nu eram băiat. Mama nu a
fost. Ea a fost încântată de aşa o veste
bună. A fost descumpănită naşa mea â€ŢLucia".
De ce? Prenumele meu fusese hotărât cu 3 ani
înainte de naştere şi acela era: â€ŢLucia".
Mama a spus că are o obligaţie morală faţă
de Dumnezeu, care I-a acordat aşa un credit
de suflet şi un privilegiu spiritual de
neegalat. Prin urmare, părinţii mei au
hotărât ca primul meu nume să fie â€ŢMihaela"
şi al doilea â€ŢLucia".
Eu am fost o persoană încercată de Dumnezeu,
dar în acelaşi timp avertizată la timp şi
ajutată să depăşesc căderile prin care am
trecut.
Am fost căsătorită timp de 1 an la vârsta de
22 ani, apoi am divorţat. Sunt jurist de
profesie, am profesat câţiva ani la Banca
Internaţională a Religiilor si apoi la
Trustul Montero-Pumac. Actualmente sunt
funcţionar public şi sunt necăsătorită.
De când mă ştiu sunt credincioasă; şi nu
numai cu vorba, ci şi cu fapta. Am fost şi
sunt foarte bolnăvicioasă. Referitor la
boala mea de hipertiroidie, guşă
polinodulară, aş avea de relatat emoţia
unei întâmplări unice pe care am trăit-o în
anul 1999, când avea vârsta de 34 de ani.
Fiind în pelerinaj la Mânăstirea Dintr-un
Lemn, am intrat în biserica de acolo şi în
timp ce mă rugam în faţa sfintelor icoane, o
măicuţă, - care parcă ştia suferinţa mea -,
m-a rugat să mă îndrept din nou către icoana
Maicii Domnului Făcătoare de Minuni.
Respectiva călugăriţă a luat icoana
Fecioarei, una dintre multele garoafe care
împrejmuiau icoana şi care se păstraseră
proaspete, în ciuda celor câteva săptămâni
de când fuseseră puse lângă icoană, fără pic
de apă. Atunci, la îndemnul călugăriţei,
m-am rugat cu lacrimi Fecioarei şi cu acea
floare mi-am atins partea dureroasă a
lobilor tiroidieni, iar durerea a dispărut
până în ziua de azi. Aşa a vrut Domnul
Hristos şi Fecioara Maria să înceteze o
durere care persista de 14 ani şi care nu
cedase nici unui tratament.
V-aş mai relata o serie de lucruri, de
revelaţii trăite şi binecuvântate de Domnul,
revelaţii care pot fi confirmate de cei de
lângă mine şi nu numai, dar cred că vă pun
prea mult răbdarea la încercare şi la urma
urmei poate o să mai scriu, căci fiecare din
treptele credincioşiei mi-ai lăsat în
albumul personal imagini dintre cele mai
memorabile, unele întrecându-se pe altele.
