Îmbrăţişează-mă cu briza sfielnică a
livezilor tale,
Şi-un rod de aur ciorchinii de cireşe aprinse
Ţi-or dărui.
Sărută-mă cu ploile de curcubeee
Şi oglinda paşilor mei prin tine,
O santinelă veşnică va deveni.
Îngroapă răspântia prin care,
În noi veninul a venit,
Neodihnit să ne stârnească plânsul.
Schimbă-ţi gândirea, clipa bucurând
Şi fii iubirii tale singur crainic,
Aşa nicicând în suflet teama să nu dea asalt.
Dă inimii tale drept scumpă măsură:
Iubirea şi nicidecum durerea.
Dezleagă-ţi lanţurile grele
Şi îmbracă cu darul fericirii iubirea noastră,
Pe care, neputincioasă, moartea
Nu poate nicicând să o ajungă.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Cit de mult as dori sa fie cum spui tu...scut iubirii am sa-i pun!
frumos debut pe noduri.
