INTAIUL CANTEC
Nimic nu scapa-ncrancenarilor, iubito.
Vocalele tacerii auzul ni-l vaneaza.
Pe bulevardele inzapezite ale somnului
se plimba o stafie cu privirea treaza.
Azi-noapte ne-a visat un inger. Cerul
isi varsa constelatiile in pamant.
Se pregateste furtul fara seaman
al unor pasari care nu mai sunt.
Hangiul doarme cu-n pumnal in tampla.
Noi stam la mese cenusii si bem
tamaie. Dar e frig si ne cresc aripi
ca de-un blestem, ca de-un blestem, ca de-
un blestem.
AL DOILEA CANTEC
Pentru ca fratii mei preainecatii
in lacrimile unui zeu batran si had
scoboratori din alte constelatii
se imbrancesc prin somn si plang si rad
pentru ca noaptea este grea de stele
si ingerul de rataciri e greu
pentru ca dorm stafii in poala ierbii
si se trezesc urland in visul meu
pentru ca vin craiesele zapezii
cu ochi de vant si brate de lumina
pentru ca dimineata ne gaseste
batrani si condamnati fara de vina
ei bine, doamna mea cu sani uscati
de o eterna seceta albastra
pentru ca sunt ratacitor si singur
deschide tu spre mine o fereastra!
AL TREILEA CANTEC
E vremea sa plecam:latra ceasul din turn.
Paznicii spanzurati sunt de poalele
noptii:priviti
prin porturi bantuite de galben nebunii
inventeaza stele pentru rataciti.
Am imbatat copacii. Gratiile. Zidul.
Copoii joaca zaruri pe podea.
Calcati cu grija: in campia alba
un fluture - complice ne va astepta.
Stiu: drumu-i lung ca un cantec de iarna.
Casele dorm peste noi si viseaza urat.
Asteptam ninsoarea care sa ne cearna.
Un copil se rasteste la stele. Atat!
CANTEC FINAL
E poate ceasul: trage perdelele si pleaca.
Dinspre zapezi un inger iti va intinde-o
mana.
Nu-ti fie frica: noaptea e trista si opaca.
Un somnambul si-a inecat nevasta-n luna!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"...poalele ierbii...", "...poalele noptii...", leagan de vers.
