Baga de seama!...sa fii cuminte!...Auzi? Stii ca n-ai voie!...Sa nu ma faci de ras!Astea erau ultimele vorbe spuse printre dinti si cu nod in gat de fiecare data cand mama o petrecea la plecare si avea grija sa urce cu ea in tren sa-i stearga bancheta,sa-i aranjeze bagajul ba chiar delimita locul de pe care nu trebuia sa se miste pana la destinatie.Ar fi vrut poate o imbratisare lunga si calda nu una izbita si zgarcita,ar fi vrut sa-i spuna ca acolo n-avea de ce sa-i fie teama...ca sunt doar ele si se pot bucura de aceasta pauza de...el.
Frica i-a paralizat toata viata.Stalpul casei n-a fost decat teroare,teama,panica si groaza.
Toate la un loc izbucnite in gesturi si interziceri brutale si hartuitoare.
Toata copilaria i-a fost hartuita de legi nescrise de reguli impuse cu violenta si cu strictete de armata.
Ii era frica dimineata sa deschida ochii si sa constate cu stupoare ca incepe iar o noua zi...
Se bucura de fiecare data cand pleca de acasa la scoala chiar si la spital.Era bine pentru ca era departe de el,doar dorul de bunica durea.
Ce bine era iarna ,chiar daca mirosea a gaz(se facea focul la o soba cu rumegus si se gatea la o lampa cu gaz) ceaiul de menta avea gustul dragostei de bunica care era unic iar ceaiul de menta cu paine muiata avea gustul unic al unei copilarii ingradita cu sarma ghimpata.
Ce daca acasa avea bomboane in frigider,era incuiat,primea doar cite ii incapeau in manuta ei mica.Totul trebuia calculat si chibzuit nu risipit,totul era drastic dramuit si judecat pana in maduva lipsei de uman.
Si totusi erau anii cand primea cu inocenta si zambetul si izbitura in frunte sa nu uite cine ii da de mancare,cand isi facea cruce- in numele tatalui-durea de fiecare data.
Cine si-ar fi inchipuit ca zilele vor aduce atitia ani pe umerii fragili ai copilului de atunci si atata viata isi va pune pecetea pe trupusorul incercat de vicistitudinile sortii...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Vreau sa-ti spun ca eseul tau este captivant si asta nu-i un lucru marunt. In plus e o poveste in care multi se regasesc pentru ca e cat se poate de fireasca.
povestea ta este reala, am intalnit-o in viata de zi cu zi de nenumarate ori,incerc un sentiment de frustrare si limitare pentru ca am sentimentul ca nu pot face nimic pentru a nu mai exista astfel de situatii...trecand peste asta imi place descrierea ta, imi place ca ai captat atentia cititorului cu usurinta si stii sa-l introduci in povestea ta... oricare ar fi ea.felicitari diana!
