Imi mangai visul plin de vanatai
Spre seara tot uitandu-ma la cer
Te strig si caut pace-n ochii tai,
Din viata asta ce pot sa mai cer?
Si-n timpul ce-mi ramane amintire
Din anii mesteri care m-au zidit
Las viata-mi lumii,cruda amagire,
Un zid din pretul sortii, rostuit!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc,maestre,un sfat bun e intotdeauna balsam sufletesc,chiar aveam nevoie,ca sa nu mai spun ca vizita dvs am primit-o chiar in ziua cand am implinit un an de...noduri,toata consideratia!
Sunt poeme care ar fi putut fi sublime (te invidiez pentru idei si scanteieri), dar... tu, care stii atat de bine sa chemi iubirile "ca pe paparude", poate ar fi indicat sa nu te mai grabesti spre finaluri, sa fii mai atenta la text ("sortii", nu "soartei", stig s.a.) inainte de a-l plasa... In rest, "din anii mesteri care te-au zidit" (splendid vers) poti cere multe, pentru ca poti da mult! Mult succes!