Autor:	Burghelea Daniela ( Diana Cris ) - [ PROZA ]
Titlu:	Bibelou..."carpit"

In zori cand mama venise sa-i lase pe masa mancarea si sa-i spuna ca de fiecare data ce nu are voie sa faca si cat de cuminte sa fie,somnul era prea dulce sa se poata destepta si sa incuviinteze ca asa va face.Se destepta.Linistea din jur ii starni curiozitatea si gandindu-se ca a ramas cumva singura sari intr-un picior pana la usa, cu grija sa nu-l atinga pe cel bolnav de ceva .Usa scartai usor si deschizandu-se ii descoperi privirilor patul din camera alaturata,desfacut in care dumnealui ,dormea. Se panicase putin,incerca sa ajunga din nou in pat fara prea mult zgomot.Parca se auzise ceva miscand,inima i se facuse mica si parca nu mai respira ;a trecut. Laptele era prea rece,biscuitii prea tari,in camera prea frig,jucariile erau stranse dar daca se misca si facea galagie nu era bine. Isi luase puiutul de perna si incepu sa vorbeasca cu el in soapta ca si cum ar fi asteptat un raspuns si atatea intrebari ii adresa incat nici nu avu vreme sa realizeze ca deja vorbea prea tare.... -Adormirea si adamu'matii de baistrug impielitat taci naibii din gura ,eu am muncit ast'noapte!! Inlemnise,se racise instantaneu si incet o stiga pe mami plangand,in soapta.Invelita pe cap nici nu avu timp sa realizeze ca o fura somnul din nou.Ce putea intelege mintea unei fetite de cinci ani care avea interzis la tot,nu ai voie sa plangi,nu ai voie sa razi ,nu ai voie decat sa fii cuminte;asta era tot ce stia micuta. Se trezi speriata si transpirata.Din camera alaturata se auzea un sforait groaznic si chiar inspaimantator pentru ea.Se linisti ca se putea juca din nou cu pernuta ei.O puse pe picioare o adormi si vru s-o inveleasca dar patura trebuia putin scuturara ca sa se poata aseza.Se ridica sa intinda patura care se agata de un bibelou asezat pe masuta de langa pat si cazu ca un trasnet in linistea aceea.Cu ochii crispati,speriata,zdruncinata de un plans chinuitor se trezi izbita cu putere de un pumn urias apoi ridicata si trantita in pat cu furie de cel caruia ii tulburase somnul.Totul se intamplase atat de repede ... Simti o mangaire usoara pe frunte ,deschise un ochi si doar simplu fapt ca-si reaminti rapid intamplarea o facu sa izbucneasca intr-un plans sfasietor.Teama puse stapanire pe ea si regretul ca pasarica era sparta o intrista si mai tare.Afara se intunecase de mult,deschise ochii si linistea din jur o infrigura,privirea se rotea peste tot,cerceta cu teama ,pericolul trecuse.Ii era foame dar laptele si biscuitii nu mai erau iar pasarea-bibelou sparta in doua bucati zacea pe masuta de langa pat...Putea dormi linistita pana dimineata!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	eu am plecat, am venit...tu de ce nu scrii?ne lasi asa?sa asteptam? cat?	ruddy
2.	stiu ca esti pe aici pe undeva...scrii ceva pentru noi cei care te iubim?	ruddy
3.	Craciun fericit! O imbratisare de urs!	cotangenta
4.	craciun fericit draga diana!	ruddy
5.	O soarta foarte trista... Ca scriitoare, m-ai dat pe spate(serios vorbind). N-am mai citit de ceva vreme un text atat de bine prezentat. Modul in care tensionezi cititorul este incredibil. Mai scrie.	Sinus
6.	Un text superb.O realitate exprimata simplu si sfasietor. Exista o anumita gratie si delicatete a autorului...nu o pot preciza...pur si simplu citind textul,te invaluie.	zenobia
7.	unde ai disparut suflet drag?	ruddy
8.	Oameni de acest fel exista si ampreteaza cu groaza suflete de micuti...bine surprins in cuvinte...imi e greu si sa citesc despre asemenea nelegiuiti!	cotangenta
9.	nu stiam ca ai talent si la proza.acum am descoperit.scrii foarte frumos dar mesajul e unul trist si,recunosc,mi s-au cam inclestat pumnii cand am citit.dar asta e realitatea multor copii,din pacate...	ruddy

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]