Pentru doua zile am realizat ca nu
merita sa-mi fie frica sa traiesc si sa
simt frumos mai ales citind poezie in ochii
celor mai noi prieteni pe care mi i-a
daruit aceasta descoperire a informaticii -
internetul.
Poate ca-n viata ti se intampla lucruri
la care nici macar nu indraznesti sa visezi
dar povestile frumoase se pot transforma
fara doar si poate intr-un adevar real si
palpabil.
Asteptam aceasta zi cu emotia traita
candva inaintea primei zile de scoala dupa
o vacanta prea lunga.Fiecare discutie a
avut magia si fiorul ei care mi-a gravat
undeva,acolo in mine convingerea ca poti fi
la orice varsta visator si deschizator de
drumuri virtuale.
Am dat pe dinafara de atata energie
pozitiva si am descoperit faleza foarte
frumoasa,misterioasa si fermecatoare
alaturi de semeni minunati(ma intreb si
acum daca erau pamanteni?!).
Cred ca Dumnezeu nu da omului mai mult
decat poate duce,dar are grija sa-i
indulceasca povara suferintei cu mici
escapade de vis.
E crunt, ca atunci cand te trezesti
dintr-o anestezie totala si relizezi ca
totul ti-e potrivnic chiar si corpul care
nu-ti mai asculta comenzile.
M-am reintors fara voie si fara elan la
cele"pamantesti" dar in mintea si in inima
am ramas conectata...intr-un weekend de
poveste!
Suntem mai mult decit paminteni...suntem adevarati;uneori ma intreb cit din voi a ramas in inima mea...sper sa iubim acele clipe si asta sa ne faca dor!
