Viclene frunze ne acopera cuvantul
Si toamna vine prea devreme
De-a busilea ne trage iar pamantul
Si razvratirea-n piept ne geme...
Azi sufletul meu frant se da de-a dura
Si-mi sangera obrajii-n soare
Cand nu mai pot vorbi cu gura,
Cuvantul ce imi suiera,ma doare!
Suntem sortiti de vremuri in cadere
Unui meleag strapuns de stele
Suntem avuti cand saracia ni-i avere,
Si veselia in rarunchi ni-i jele...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
realitatea asta este din pacate, insa mereu ne putem intoarce de unde am plecat pentru a relua joaca "de-a dura" cu destinul nostru. Te felicit sincer pentru ca meriti si nu pentru ca esti galateanca! te pup
