Psaltirea iubirii ne lasa flaminzi
cand painea se tanguie-n coji
si sarea ramane unicul mit
al gazdei ce-si unge solia;
E grea,mult prea grea
aura unui timp ce inghite
misterul zidirii de viu
al unui mester nebun de carton...
Ne dor dintii de lapte,cazuti
rataciti prin nisipul uitarii
c-am fost doar o data si noi
copii rasfatati si supusi...
