Am calcat in picioare fructele atator timpuri ce si-au lasat semnul lor pe trupul si sufletul meu.
Atitia ani au trecut prin mine cu bucuriile lasate in defilarea lor spre frumoasa si pioasa aducere aminte.Si poate vor mai trece in deriva anotimpurile vietii mele lasandu-ma infinit mai bogata si poate vitregit mai saraca intr-o trista pornire de a trai pana la capat cu tot arsenalul.
Am calatorit pana aici cu nesfarsita curiozitate si am respirat cu nesat aroma fiecarei franturi de viata lasandu-ma prada aventurii inedite a ceasornicului ziditor.
Iata,am starnit din nou colbul amintirilor care ma napadeste la fiecare inceput de vara cand stau sa erupa minunile galbene ale teilor - aceasta involburata miere a tineretii ce ni se cuibareste in plete cu fiecare gest ,cu fiecare suflu,respirand cu nostalgie fiorul trecutului.
Miracolul celor trecute se invaluie de misterul prezentului facand din trairile efervescente doar mireasma unei nostalgii benefice si placute.
N-as vrea sa cred ca am ajuns in varful muntelui,ma amagesc ca mai am destul de urcat de parca voia mea ar putea fi si realitate...
Ma gandesc ca panta spre coborare e mult prea rapida decat cea pe care abia am urcat si ma infioara ca ceea ce-mi provoaca teama poate fi atat de adevarat!
Simt totusi ca apa vie a sufletului meu inca vibreaza de taine inca nestiute de care imi doresc sa ma apropii spre a le descoperi si incerc sa tin pe loc doar o bucatica de timp...
