Cata frumusete ne ademeneste traiul si totusi cate miracole ticalosite de neputinta noastra de a fi adevarati ne amesteca in glodul pacatului...E atat de trist cand bucuria e umbrita adesea de tremurul odiosului gest al celui de langa tine care se vrea a fi o mana intinsa crestineste.Am ramas doar cu cumpatarea cu care mamele noastre in iubirea lor calculata au uitat sa picure ingaduinta,intelegere ,emotie - toate s-au transformat in amaraciunea grea a stresului cotidian care ne manuieste ca pe niste robotei teleghidati.Copilul din noi s-a transformat in papusa Chaki iar intelepciunea intr-o banala vata de sticla ce protejeaza aparent.Adevarata valoare a luat alta infatisare iar servicii care odinioara erau la ordinea zilei au disparut fara urma.Ne-am invatat cu lucruri de unica folosinta sau cu haine sh dar nu mai stim ca atunci cand bunica isi repara ghetele sa le mai poata purta inca o iarna ii intindea o felie de paine cizmarului din colt.Ieri eram in acel comunism odios mai buni,mai apropiati ,mai afectati de durerea vecinului;azi perdeaua s-a suprimat iar oblonul se trage doar la curatenia generala de pasti si de craciun.
Si atat de putine sunt clipele acelea cand in narile deschise de amintiri mai freamata mirosul de cozonac din casa scarii in saptamana patimilor...
