Au zburat neingraditi anii peste viata mea si m-au lasat prea trista peste vremuri...
Marturisesc cu parere de rau ca e prea tarziu pentru regrete si poate prea tarziu pentru iertare.
Recunosc ca sub impulsul rebel al tineretii am calcat stramb de multe ori si ma caiesc dar cine ar mai putea acum sa-mi mai acorde clementa?
Cati dintre dascalii mei dragi s-or bucura de pensie si de linistea mult meritata dupa atata daruire de frumos,de folos,de bine?
Cate colege si-or mai aminti de viata noastra de interniste,de regulile de camin,de consemnarile de duminica,de mancarea proasta de la cantina,de frigul indurat pana la resemnare?
La ora de matematica eram doar "blonduta din prima banca" si profa semana izbitor cu Edith Piaf lucru care ne-a ambitionat sa-i citim biografia.
N-as prididi nici macar o clipa daca as putea sa-l reintalnesc pe profu de romana caruia ii umpleam reverele de martisoare si cred c-as mai indrazni sa-i mai smulg fie si pentru ultima data o semnatura pe un bilet de voie...
