Sunt doar eu cu gandurile mele langa o ceasca aburinda de cafea.Mi-e cald,mi-e bine,mi-e tarziu...
Mi-e atat de tarziu intr-un suflet pustiit de atata uitare,de prea multa incruntare, de prea putina iubire...
Ma gandesc la iubirea aceea crestina care e singura cu puteri miraculoase in a ne imblanzi,in a ne umaniza...
E doar o duminica in care am timp sa ma percep si sa-mi cantaresc cumva putinta de a fi putin dintr-un "eu" uitat,trecut si demodat.
Las timpul sa ma cunoasca intr-o carapace vie si sa lase in urma trecerii sale un semn,o lumina,un dor...
