Autor:	Proca George - Alexandru ( Alex . Bacemi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Inca duc lipsa soarelui din mine

Încă duc lipsa soarelui din mine Lumînarea-mi arde înc-o zi sau două Apoi nu vor mai fi clipe senine Speranţa o cuprind cu mainile-amandouă Dar zeu-mi de ceară se stinge Şi voi flămînzi după altul Durerea-mi se umflă în sînge În disper cauta-voi atlantul Nu vreau ca să mai plîng vreodat’ Să plîng şi să tot plîng Cu lacrimi de cristal opac Să văd rîuri curgînd Tezeu aş vrea să fiu măcar o clipă ca să ucid singurătatea Să văd lumina cum se înfiripă Să moară ea , să moară moartea ! Vreau să mai fiu sculptor de suflet ca să ii fac un singur sens Să uite-al fiarei aspru urlet Să mă cuprindă, să fie imens Dar pentru asta trebuie un soare S-aducă lumină-n genune Iar eu îl ştiu, vazut-am în visare Mai trebuie o coliziune Vom face nuntă sufletelor noastre Cerul, pămîntul fi-vor naşi Alaiul nostru căzătoare astre Amăraciunii negre ucigaşi Naşii ne-oferă dulce şlefuire Unul ne-mpinge-n sacru cognitiv Altul ne-atrage-n caldă nemurire Făcîndu-ne ca să plutim contemplativ Alaiul ne va fi de stele Ce vor să ne-ofere lumină căci u vei fi mereu una din ele Vei fi mereu a lor regină Acum eu ştiu ca sunt întemeiat Soarele - acum va răsări şi - apune În mine, în orizontul apropiat Unde va fi neant de-nţelepciune Încă duc lipsa soarelui din mine Încă te caut să mă vezi în amănunt Căci lumea tie-ţi aparţine Cînd ştii ce sunt … Copil oglindit in versuri

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]