o frunza adie in gandu-mi cenusiu
a inflorit copacul veacurilor gingase
si-acum port peste el un pardesiu
sa-l apar de eu in gesturi crude , nemiloase
ieri ma stingeam in vreascuri reci
vreascuri abrupte , noi adanci crevase
in clipe nesfioase , saprofite : zeci si zeci
tot mai mereu si mai profund belicoase
Azi ud copacul secular de maine
imi hidratez mintea-mi ce era-n cersit
si infranez eu foamea de iubiri blajine
cu un copac ce tine pan' la nesfarsit
maine va fi un azi mai cald , mai brav
maine va fi un codru ce stie-a povesti
cum am cladit o fericire , eu nefiind zugrav
sub stejarul secular ce stie zane a grai
Ieri , azi maine , eu stejar cu ganduri si
trairi seculare
