Nu credeam ca pot avea aripile-nghetate
Ca ma pot ineca in lacrimi amare
Dar m-am gasit in ape-nvolburate
Caci am pierdut pe fiica-mi nepasare
Ea a plecat tiptil , tiptil
Si-as da orice din nou s-o intalnesc
Ma gasesc intr-o nemarginire de ostil
Si acum in mintea-mi sfredelesc
O caut eu in orice colt de gand
Poate s-a cuibarit in adormiri
Din scoarta-n scoarta , rand cu rand
O caut chiar si-n amintiri
Ajunge c-al meu fiu tot mai astept
Sa-l intalnesc de-o viata-ntreaga
Sa intalnesc pe fiul meu destin merg drept
De cand ma stiu , viata pribeaga
Nu mai poate sora sa m-ajute
Speranta beteaga face si ea ce poate
Dar greutatile imi sunt pe piept cusute
Si ele nu cunosc pe adevar ,dreptate
Fratele intelepciune acolo e mereu
Si plin mereu e de povete
Dar vorba lui e palos greu
Ce tampla imi apasa pan’ la batranete
Mama iubire de mult la san nu m-a purtat
are cancer la san si mila de mine
Nici o mangaire , alinare la al meu oftat
Caci ele nu ar fi blajine
Tatal mi-e cunoscut sub numele dreptate
Dar el m-a parasit cand m-am nascut
Mereu il chem in tipete sau soapte
Si glasul zi de zi-mi ascut
Cand eu aveam pe nepasare in amurguri
Uitam mereu de pieptul crud zbarcit
Si de-ale neputintei adanci barloguri
acum le vad si ma simt nimicit
Imi pasa de fiica-mi nepasare !
