In noapte valuri bat in dig cu gemete si
lacrimi inutile,
Faleza-i un imens cavou in care gandurile
ard festile.
Pasii strabat alei inerte ingropate-n ceata,
Tacut, frunze de ceara se sting cu dor de
viata.
Sub talpi simt apa rece cum fierbe isteric,
In zori, fantasme de fum danseaza frenetic.
Marea-mi asterne la picioare covoare de
scoici
Si lumanari de alge in cantec de doici.
Pasesc incet in Marea Catedrala
Si sfintii ma privesc cu chipuri de ceara.
Te-am chemat, esti aici...COPILARIE ramai!
Dar visul se stinge ca adierea prin vii...
