De-abia era ora 5. Afara, norii pluteau
incet pe cerul instelat. Andrei, nu avea
somn. Si problema era ca nu avea ce face.
In camera lui era prea cald, era tot
transpirat si simtea cum curg apele de pe
el. A deschis larg geamul, sa lase briza
serii sa ii racoreasca trupul transpirat si
se uita visator la Luna ce in seara asta
parea mai albastrie decat de obicei.
Andrei, un infocat sahist, isi imagina cum
stelele era pionii de pe tabla de sah. Luna
era Regina bine aparata de nebunii de alb.
Soarele, undeva ascuns, era Regele asezat
langa Regina. Pestii-erau Turnul de aparare
impotriva atacurilor prin surprindere a
Calului Troian, infaptuit perfect de
constelatia Leo.
De-odata, se-aude un bubuit puternic.
Nebunul de alb a fost ranit de Pionii
negri. Regele isi trimite pionii, unul cate
unul, sa-l scape pe Nebun, caci era
indispensabil. Regina, isi apara Turnul si tot ceea ce este mai de pret,
uitand insa ca Regele ei este atacat de inamic.
Pionii, Regele de negru, Nebunul si Turnul, daramate, arzand. Totul e ruine.
Tabla de sah, un cimitir stelar. Stelele plutesc inerte,
strapunse de sageti, sulite si sabii. Totul este praf de Stele acum.
Un ceas suna, e doar alarma. E ora 7 de-abia. Andrei, si-a dat seama ca e timpul sa se apuce
de excersat, insa, nu va putea uita meciul de sah pe care l-a purtat impotriva astrilor ceresti.
