Biet muritor
Cu suflet ratacit,
Prea plin de zel
Si chipul prefacut,
Crezut-ai cumva oare
Ca esti nemuritor?
Nu, nicicand,
Nu vei putea
Tu ca sa-ntelegi
Lumea ce traiesti.
Caci cu al tau suflet
Rece si-nghetat
Nicicand n-ai sa-ntelegi
Lumea ce traiesti.
Nu vei putea sa-ndrepti
O lume lasa si perfida
In care tu traiesti.
Dar mai pot fi oameni
Pe care poate tu,
Ar trebui sa-i pretuiesti
