e drept ca ne impleticim picioarele ca niste
noi-nascuti imbatraniti inainte de termen
am merge de-abusilea dar ni se pare mult
prea injositor
am cadea pe o treapta inferioara iar
ceilalti ne-ar privi cu dispret
preferam sa pasim pe coji de nuca
sa ne frecam palmele de zidurile unor
zgarie-nori
am vrea noi sa zburam dar asta ramane la
stadiul de vis
revenim in noroi mocirla aceasta fina ce ne
mangaie gleznele copsele si ochii
un strat de lux comod pe care nu-l putem
indeparta nici cu apa sfintita
cine mai merge azi spre liniste
nimeni
nici macar eu eu care prefer luxul namolos
iar crucile facute inainte de masa asa cum
ma invatase bunica
sunt acum trucuri imbacsite de ani gesturi
facute masinal
nici Biblii in colturi mucegaite de camera
nici icoane innegrite pe ziduri
azi se darama tot
